Oamenii trec zilnic prin identificare, verificare sau autentificare, fie că este vorba de deschiderea unui cont bancar, de efectuarea de tranzacții online sau de crearea unui nou profil de social media. La început, pot fi greu de observat diferențele dintre aceste trei procese, dar dacă nu le înțelegeți, întreprinderile pot ajunge în situații dificile. Pentru ca întreprinderile să rămână în siguranță și conforme, acest articol clarifică aceste diferențe subtile, dar importante.
Ce este identificarea? Identificarea este procesul de recunoaștere a pretenției cuiva de a fi o anumită persoană. Reglementările obligă societățile financiare să își identifice clienții, ceea ce necesită adesea colectarea anumitor informații: numele și prenumele;adresa de reședință; data nașterii. În cazul tranzacțiilor în persoană, clienții se pot identifica prin simpla menționare a numelui lor. Un proces de identificare similar are loc în timpul tranzacțiilor online - unde clienții își furnizează adresa de e-mail pe lângă numele complet. Atunci când tranzacțiile ocazionale nu depășesc o anumită sumă (de exemplu, 1.000 de euro), întreprinderile pot permite clienților să le finalizeze imediat după procesul de identificare. Ce este verificarea? Verificarea este procesul prin care se asigură că informațiile furnizate de clienți în timpul identificării sunt autentice. Acest lucru este necesar pentru a evita frauda, furtul de identitate și alte activități ilegale. Identificare vs. verificare Există o diferență funcțională între verificare și identificare. Dacă procesul de identificare se limitează la a întreba clienții cine sunt, procesul de verificare le cere acestora să își dovedească efectiv identitatea și să furnizeze documente justificative. Etapa de verificare este crucială, deoarece escrocii pot pune ușor mâna pe datele de identificare. Procesul de verificare are loc de obicei în scenarii cu risc mai ridicat, cum ar fi serviciile bancare online sau pariurile. În aceste cazuri, este deosebit de important să vă cunoașteți cu adevărat clientul înainte de a stabili relația de afaceri. Verificarea documentelor Verificarea trebuie să se bazeze pe surse de încredere care sunt independente de client. Cu alte cuvinte, clienții trebuie să prezinte documente legitime pentru a dovedi că sunt cine spun că sunt. Pentru a asigura un nivel ridicat de încredere, aceste documente ar trebui să fie emise, de obicei, de un departament sau o agenție guvernamentală. Procesul de verificare are loc prin prezentarea unuia dintre următoarele documente emise de guvern: pașaport valabil; permis de conducere valabil cu fotografie (complet sau provizoriu); cartea națională de identitate. În cazul în care un document nu include o fotografie, este necesar un document justificativ. Documentele sunt apoi examinate prin două metode:
Ce este autentificarea? Dacă verificarea este un proces care are loc o singură dată, în timpul procesului de integrare, autentificarea este o procedură recurentă care asigură că nu au fost compromise conturile existente. Cele trei tipuri comune de autentificare includ:
Autentificare vs. autorizare "Autentificarea" este adesea confundată cu un alt termen numit "autorizare". Cu toate acestea, diferența dintre ele este semnificativă. Autentificarea are ca scop recunoașterea utilizatorilor, în timp ce autorizarea specifică caracteristicile pe care utilizatorii le pot accesa. De exemplu, dacă o persoană este abonată la un anumit serviciu de streaming, autentificarea va recunoaște abonatul, în timp ce autorizarea determină ce caracteristici sunt disponibile în funcție de tipul de abonament. Se spune că un whistleblower (denunțător) este o persoană care a depus o notificare privind o neregulă la locul de muncă. Cu toate acestea, există mai multe condiții importante pe care trebuie să le îndeplinească denunțătorii din cadrul unei organizații pentru a primi acest statut. Cine este vizat de Directiva privind protecția whistleblowerilor? - instituțiile publice care au peste 50 de angajați, - municipalitățile cu mai mult de 10.000 de locuitori, - entităților private care angajează peste 250 de angajați, - entitățile de pe piața financiară și entitățile care se ocupă de AML / CF, indiferent de numărul de angajați și de sector. În cazul în care organizația aparține uneia dintre categoriile menționate mai sus, angajatorul este obligat să pună la dispoziție un canal intern de raportare pentru whistlebloweri. Cine poate fi numit whistleblower? În conformitate cu directiva, un whistleblower este o persoană care raportează încălcări ale legislației Uniunii Europene în mediul de lucru, atunci când are motive întemeiate să creadă că informațiile colectate de el sunt adevărate la momentul raportării. Semnalarea neregulilor se realizează prin intermediul unui canal intern. Scopul persoanelor care raportează probleme în organizații este, înainte de toate, de a acționa cu bună credință în beneficiul întreprinderilor. Denunțătorul poate fi: - angajat sau fost angajat, - o persoană care candidează pentru un post și care a primit informații despre nereguli în procesul de recrutare sau de negociere, - o persoană care prestează muncă pe o altă bază decât un raport de muncă, inclusiv un contract de drept civil, - acționar sau partener, - un membru al unui organ al unei persoane juridice, - o persoană care desfășoară activități sub supravegherea unui contractant, subcontractant sau furnizor, inclusiv pe baza unui contract de drept civil, - stagiar, - voluntar. Sarcina whistleblowerilor nu este doar de a detecta situații alarmante, cum ar fi hărțuirea sau corupția, și de a le raporta mai departe, ci și de a îmbunătăți atmosfera la locul de muncă prin eliminarea activităților ilegale. În ce sectoare pot denunța informatorii încălcările prevăzute de Directiva Uniunii Europene? - servicii, produse și piețe financiare, - achiziții publice, - siguranța produselor, a alimentelor și a transporturilor, - protecția mediului și siguranța nucleară, - protecția consumatorilor și a datelor cu caracter personal, - securitatea rețelelor și a sistemelor TIC, - sănătate publică, - interesele financiare ale Uniunii Europene, - piața internă a Uniunii Europene și normele privind concurența, ajutoarele de stat și impozitul pe profit, - organizarea internă a muncii, de exemplu, în caz de hărțuire. La ce aspecte trebuie să fie atenți Whistleblowerii atunci când semnalează nereguli? Adevărul problemelor semnalate este un aspect foarte important. Rapoartele trebuie să se bazeze pe fapte și dovezi, nu pe interpretări subiective și conjecturi. Denunțătorii nu trebuie să presupună că s-a produs vreo situație. Dacă nu raportează încălcările cu sinceritate, el poate fi acuzat de calomnie sau de încălcarea drepturilor personale ale persoanei raportate. Începând cu 17 decembrie 2021, angajatorii au fost obligați să implementeze un canal intern de raportare și să implementeze un sistem de protecție a persoanelor care raportează probleme. |
Archives
July 2022
Categories |