 Cine sunt rudele și asociații apropiați?
Ca parte a obligațiilor de precauție față de clienți, băncile și instituțiile financiare trebuie să stabilească dacă clienții lor sunt persoane expuse politic (PEP) și riscă să fie implicate în infracțiuni financiare, cum ar fi spălarea de bani. Persoanele expuse politic se împart în mai multe categorii și, în timp ce multe dintre ele sunt politicieni sau dețin funcții guvernamentale, altele se pot califica pentru statutul de PEP din cauza legăturii sau a apropierii lor de o altă persoană. În acest context, PEP-urile pot fi cunoscute și ca rude și asociați apropiați. Rudele și asociații apropiați, denumite uneori "PEP prin asociere", reprezintă un tip de persoană expusă politic care are o legătură de familie sau de prietenie cu o PEP. După cum se subliniază în orientările FATF, această legătură poate fi o relație de rudenie directă sau o legătură prin căsătorie (sau parteneriat civil). Alternativ, poate fi vorba de o asociere socială sau profesională. Lista persoanelor care se pot califica drept rude și asociați apropiați include:
Rudele și asociații apropiațo pot fi, de asemenea, coproprietari efectivi ai unei entități în care o PEP are un interes sau pot fi singurii proprietari efectivi ai unei entități înființate în beneficiul unei PEP. Instituțiile financiare trebuie să monitorizeze aceste persoane ca parte a procesului de depistare AML/CFT, din cauza tendinței ca prietenii și familia să fie implicați sau atrași în infracțiuni financiare comise de alte persoane. Pentru a face față riscului reprezentat de aceștia, trebuie să se efectueze o verificare la începutul relației de afaceri și periodic, pe parcursul relației, printr-o monitorizare continuă. Monitorizarea continuă este importantă, deoarece instituțiile financiare trebuie să fie capabile să reacționeze rapid în cazul în care expunerea la risc a unei PEP sau apropiaților acestuia se modifică.  Într-un peisaj financiar în continuă evoluție, noile metodologii penale și obligații de reglementare modifică în mod regulat obligațiile de conformitate ale firmelor. Pentru a detecta și a preveni spălarea de bani în acest mediu de reglementare, băncile trebuie să depună eforturi pentru a înțelege activitatea financiară a clienților lor prin implementarea unei soluții adecvate de monitorizare a tranzacțiilor, ca parte a cadrului mai larg de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.
Ce este monitorizarea tranzacțiilor în bănci? Monitorizarea tranzacțiilor este mijlocul prin care o bancă monitorizează activitatea financiară a clienților săi pentru a detecta semne de spălare de bani, finanțare a terorismului și alte infracțiuni financiare. Procesul de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să permită băncilor să înțeleagă cu cine fac afaceri clienții lor și să dezvăluie detalii importante despre tranzacțiile în sine: cât de mulți bani sunt implicați, unde sunt trimiși și așa mai departe. Monitorizarea tranzacțiilor în bănci este o parte importantă a unui cadru AML/CFT, deoarece le permite acestora să țină pasul cu metodologiile criminale și să se asigure că își îndeplinesc obligațiile de conformitate bazate pe risc. Având în vedere acest lucru, pentru a pune în aplicare o monitorizare eficientă a tranzacțiilor, băncile ar trebui să încerce să captureze următoarele date:
Provocări în materie de monitorizare Monitorizarea tranzacțiilor este o cerință AML/CFT în jurisdicțiile din întreaga lume și ar trebui să fie o prioritate în materie de conformitate. Deoarece procesul de monitorizare a tranzacțiilor implică colectarea și analiza unor cantități mari de date privind clienții și tranzacțiile, acesta prezintă, de asemenea, o serie de provocări în materie de conformitate, de care băncile trebuie să țină cont atunci când își implementează soluția. Principalele provocări legate de monitorizarea tranzacțiilor în sectorul bancar includ:
Abordarea bazată pe risc a monitorizării tranzacțiilor în bănci Ca urmare a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), băncile ar trebui să adopte o abordare bazată pe risc în ceea ce privește respectarea monitorizării tranzacțiilor. În practică, monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc presupune ca băncile să efectueze evaluări ale clienților individuali, iar apoi să desfășoare un răspuns de conformitate proporțional cu riscul pe care îl prezintă aceștia. Tranzacțiile care implică clienți cu un risc mai ridicat pot face obiectul unor măsuri mai stricte de monitorizare a tranzacțiilor, în timp ce clienții cu un risc mai scăzut pot necesita măsuri mai simple. Monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc depinde de capacitatea băncilor de a crea profiluri de risc precise pentru clienții lor. În consecință, o soluție de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să fie susținută de următoarele măsuri și controale:
|
Archives
July 2022
Categories |
RSS Feed