Într-un peisaj financiar în continuă evoluție, noile metodologii penale și obligații de reglementare modifică în mod regulat obligațiile de conformitate ale firmelor. Pentru a detecta și a preveni spălarea de bani în acest mediu de reglementare, băncile trebuie să depună eforturi pentru a înțelege activitatea financiară a clienților lor prin implementarea unei soluții adecvate de monitorizare a tranzacțiilor, ca parte a cadrului mai larg de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.
Ce este monitorizarea tranzacțiilor în bănci? Monitorizarea tranzacțiilor este mijlocul prin care o bancă monitorizează activitatea financiară a clienților săi pentru a detecta semne de spălare de bani, finanțare a terorismului și alte infracțiuni financiare. Procesul de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să permită băncilor să înțeleagă cu cine fac afaceri clienții lor și să dezvăluie detalii importante despre tranzacțiile în sine: cât de mulți bani sunt implicați, unde sunt trimiși și așa mai departe. Monitorizarea tranzacțiilor în bănci este o parte importantă a unui cadru AML/CFT, deoarece le permite acestora să țină pasul cu metodologiile criminale și să se asigure că își îndeplinesc obligațiile de conformitate bazate pe risc. Având în vedere acest lucru, pentru a pune în aplicare o monitorizare eficientă a tranzacțiilor, băncile ar trebui să încerce să captureze următoarele date:
Provocări în materie de monitorizare Monitorizarea tranzacțiilor este o cerință AML/CFT în jurisdicțiile din întreaga lume și ar trebui să fie o prioritate în materie de conformitate. Deoarece procesul de monitorizare a tranzacțiilor implică colectarea și analiza unor cantități mari de date privind clienții și tranzacțiile, acesta prezintă, de asemenea, o serie de provocări în materie de conformitate, de care băncile trebuie să țină cont atunci când își implementează soluția. Principalele provocări legate de monitorizarea tranzacțiilor în sectorul bancar includ:
Abordarea bazată pe risc a monitorizării tranzacțiilor în bănci Ca urmare a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), băncile ar trebui să adopte o abordare bazată pe risc în ceea ce privește respectarea monitorizării tranzacțiilor. În practică, monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc presupune ca băncile să efectueze evaluări ale clienților individuali, iar apoi să desfășoare un răspuns de conformitate proporțional cu riscul pe care îl prezintă aceștia. Tranzacțiile care implică clienți cu un risc mai ridicat pot face obiectul unor măsuri mai stricte de monitorizare a tranzacțiilor, în timp ce clienții cu un risc mai scăzut pot necesita măsuri mai simple. Monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc depinde de capacitatea băncilor de a crea profiluri de risc precise pentru clienții lor. În consecință, o soluție de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să fie susținută de următoarele măsuri și controale:
Deși statutul de persoană expusă politic (PEP) nu prezice un comportament infracțional, expunerea la risc pe care o implică înseamnă că instituțiile financiare trebuie să aplice măsuri suplimentare de AML/CFT atunci când stabilesc o relație de afaceri și să efectueze o monitorizare continuă pentru a se asigura că înregistrează modificările în profilul de risc al clientului. Cerințele de monitorizare a PEP sunt de natură preventivă și nu ar trebui să fie considerate un indiciu al unui comportament infracțional. O persoană expusă din punct de vedere politic este o persoană cu un rol politic de profil înalt sau o persoană căreia i-a fost încredințată o funcție publică importantă. Aceste persoane prezintă un risc mai mare de implicare în spălare de bani și/sau finanțare a terorismului din cauza poziției pe care o dețin. Termenul de "persoană expusă politic", utilizat uneori în mod interschimbabil cu cel de "înaltă personalitate politică străină", a apărut la sfârșitul anilor 1990, în urma Afacerii Abacha: un scandal de spălare de bani în Nigeria care a galvanizat eforturile globale de prevenire a abuzului sistemului financiar de către personalități politice. Deși poate fi util pentru instituțiile financiare să întocmească o listă de persoane desemnate ca PEP, acest lucru este adesea dificil, deoarece criteriile care califică o persoană ca fiind PEP sunt definite în sens larg și variază de la o țară la alta. Cu toate acestea, cele mai multe țări își bazează definițiile persoanelor expuse politic pe orientările GAFI, care, în linii mari, includ următoarele roluri și poziții ca PEP: Funcționari guvernamentali Funcționarii guvernamentali sunt actuali sau foști funcționari numiți în funcții guvernamentale naționale sau în funcții în cadrul unui guvern străin. Acest tip de PEP poate include șefi de stat sau persoane care lucrează în ramurile executive, legislative, administrative, militare sau judiciare, în roluri alese sau nealegite. Funcționari ai partidelor politice Acest tip de persoană expusă politic include înalți funcționari numiți în funcții în cadrul principalelor partide politice naționale sau străine. Cadre superioare Acest tip de PEP include cadrele superioare care ocupă funcții de conducere, cum ar fi cele de director sau membru al consiliului de administrație, în cadrul unor întreprinderi comerciale deținute de stat sau organizații internaționale. Rude și asociați apropiați Rudele și asociații apropiați (RCA) ale persoanelor descrise mai sus pot fi, de asemenea, clasificate și tratate ca persoane expuse politic... Această categorie se referă la membrii familiei imediate sau la contactele sociale sau profesionale apropiate ale unui funcționar guvernamental sau politic, sau ale unui cadru superior - adică soții, părinții, frații, frații, copiii și părinții și frații soților. O abordare bazată pe risc presupune ca firmele să aplice măsuri AML/CFT proporționale cu nivelul de risc pe care îl prezintă clienții lor - aplicând măsuri de diligență sporită (EDD), de exemplu, clienților cu risc mai ridicat. În contextul celor mai bune practici de depistare a PEP, firmele ar trebui să se asigure că definiția termenului este suficient de largă pentru a cuprinde toate rolurile și pozițiile relevante, împreună cu membrii familiei și asociații apropiați. Clienții devin PEP în diverse moduri, inclusiv prin victorii electorale, schimbări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, numiri politice și promovări - iar firmele trebuie să fie capabile să detecteze cât mai curând posibil această schimbare în profilul de risc. În mod similar, firmele trebuie să știe și când clienții pot fi declasificați ca PEP. GAFI stabilește, de asemenea, orientări pentru detectarea schimbărilor în statutul de PEP: Verificarea prealabilă a clienților: Firmele ar trebui să monitorizeze în permanență conturile clienților care nu sunt PEP pentru a detecta schimbările în statutul de PEP. Practic, acest lucru înseamnă că trebuie să se asigure că există procese eficiente de precauție față de clienți. Instruirea angajaților: Firmele ar trebui să își instruiască angajații în vederea detectării modificărilor statutului PEP. GAFI recomandă programe de formare continuă care să includă studii de caz din viața reală și contribuții din partea experților în materie de conformitate umană. Presa adversă: Modificările statutului PEP al unui client pot fi dezvăluite în știri înainte de a fi confirmate de surse oficiale. În consecință, firmele ar trebui să caute mass-media care implică clienții lor, atât pe internet, cât și pe ecran și în sursele tipărite. Baze de date comerciale: PEP-urile sunt listate într-o varietate de baze de date disponibile în comerț. Deși aceste baze de date nu ar trebui considerate ca înlocuind măsurile de CDD(Consumer Due Diligence), firmele le pot utiliza pentru a adăuga mai multă profunzime măsurilor de depistare a PEP. Listele guvernamentale de PEP: Multe guverne mențin liste de PEP și liste de funcții publice care îi califică pe deținătorii acestora drept PEP. La fel ca bazele de date comerciale, aceste liste pot ajuta firmele să aprofundeze procesul de verificare a PEP, dar nu ar trebui să înlocuiască CDD. Declasificarea PEP: În cazul în care o persoană se retrage din funcția guvernamentală sau dintr-un rol public important, poate fi posibilă declasificarea acesteia ca PEP. Cu toate acestea, în unele cazuri, părăsirea unui rol politic poate să nu modifice profilul de risc al unui client. În consecință, firmele ar trebui să ia în considerare o serie de factori atunci când încearcă să declasifice un client ca PEP, inclusiv perioada în care clientul a deținut funcția, legăturile continue ale acestuia cu sistemul politic și nivelul de corupție asociat cu teritoriul în care locuiește. Autoritățile de reglementare financiară solicită întreprinderilor să implementeze măsuri de depistare a PEP ca parte a programelor lor AML. Întreprinderile trebuie să cunoască reglementările privind PEP aplicabile în jurisdicția lor, astfel încât să poată implementa măsuri AML/CFT în conformitate cu reglementările privind spălarea banilor. Ținând cont de acest lucru, un proces eficient de depistare a PEP ar trebui să se bazeze pe următoarele principii și considerații: Date de înaltă calitate: Calitatea datelor pe care firmele le colectează cu privire la clienții lor este vitală pentru a stabili cu rapiditate și acuratețe statutul de PEP. Screening suplimentar: Procesul de depistare PEP ar trebui să fie susținut de verificări suplimentare, inclusiv de căutări în presa adversă. Monitorizarea continuă: Legislația privind PEP se modifică în timp, ceea ce înseamnă că întreprinderile trebuie să monitorizeze în permanență tendințele de reglementare - și modul în care acestea le afectează activitatea. |
Archives
July 2022
Categories |