Modificări privind protecția avertizorilor de integritate în România

Pe 29 iunie, Camera Deputaților, în calitate de cameră parlamentară decizională, a adoptat Legea privind protecția avertizorilor de integritate în România. În procesul de adoptare, această lege, care inițial trebuia să transpună în legislația națională Directiva UE 2019/1937, a suferit mai multe modificări în ultimii doi ani. Camera Deputaților este camera decizională și, ca urmare, legea adoptată a fost trimisă Președintelui României pentru promulgare. Președintele poate, de asemenea, să trimită legea înapoi la Parlament pentru modificări, dacă consideră că trebuie să facă acest lucru - și au fost deja făcute solicitări în acest sens.

La fel ca majoritatea jurisdicțiilor UE, în ultima săptămână din iunie, România a aprobat o lege națională de implementare a Directivei privind denunțarea neregulilor, mai exact săptămâna trecută, pe 29 iunie. Legea aprobată a fost trimisă președintelui României pentru promulgare și publicare, deci nu este încă în vigoare.

Ca și în alte jurisdicții, autoritățile de anchetă penală "se bazează" pe legislația care protejează și încurajează o persoană să dezvăluie săvârșirea unei infracțiuni sau o încălcare a normelor și regulamentelor interne. În cazul în care legislația nu protejează aceste persoane sau nu oferă "canale" suficiente și clare pentru ca informațiile să fie raportate rapid și confidențial, atunci o persoană ar putea alege să nu-și raporteze suspiciunile și să "închidă ochii". Mai multe puncte de vedere au atras atenția asupra faptului că ultimele modificări legislative adoptate la 29 iunie diluează unele dintre obiectivele esențiale ale Directivei privind denunțarea neregulilor și, prin urmare, nu mai oferă suficientă protecție sau mijloace clare de exprimare pentru denunțători.

Ca urmare, printre alte reacții, la sfârșitul săptămânii a reacționat și procurorul-șef al Parchetului European, doamna Laura Codruța Kovesi, care a semnalat efectul negativ al unora dintre ultimele modificări incluse în legea românească. De exemplu, s-a menționat că "prevederile ar putea avea un efect demobilizator, descurajând potențialii denunțători din România și afectând negativ nivelul de detectare a fraudelor în UE". Preocupările procurorului-șef al Parchetului European cu privire la unele modificări ale legii denunțătorilor sunt serioase, adăugând că ia în calcul posibilitatea de a solicita Comisiei Europene activarea mecanismului care condiționează fondurile UE de modul în care România transpune Directiva privind denunțarea fraudelor. România nu ar fi prima țară pentru care Parchetul European cere Comisiei Europene să activeze mecanismul de condiționare a fondurilor UE. Acest lucru s-a întâmplat deja cu Slovenia sau Polonia. În plus, pe plan local, peste 20 de ONG-uri au criticat actuala coaliție de guvernare pentru transpunerea selectivă a Directivei privind denunțarea neregulilor. 

În continuare, pentru o planificare avansată și pentru o mai bună înțelegere a reacțiilor recente, prezentăm aici un scurt rezumat al principalelor puncte care decurg din dispozițiile legale locale adoptate recent:

• Legea aproape că elimină posibilitatea raportării anonime, deși este clar că protecția juridică acordată raportărilor anonime poate îmbunătăți șansele de raportare și de descoperire a încălcărilor în timp util. După cum arată clar Directiva, modul în care este reglementată înregistrarea obligatorie a raportărilor anonime rămâne o decizie a fiecărui stat membru. Astfel, în conformitate cu dispozițiile adoptate în prezent, dacă raportul denunțătorului este trimis anonim, atunci autoritatea care îl primește are dreptul de a nu lua în considerare un astfel de raport, fără a-l analiza în continuare și/sau fără a solicita informații suplimentare de la expeditor.
  
• În ceea ce privește abaterile, proiectul de lege locală lărgește sfera de aplicare a Directivei privind denunțarea neregulilor în ceea ce privește încălcările care trebuie raportate. Este adevărat că Directiva a lăsat statelor membre posibilitatea de a spori protecția în temeiul legislației naționale, însă abordarea legiuitorului pare oarecum largă. Astfel, măsura este extinsă la orice încălcare a legii, la orice norme de conduită sau de etică profesională. Aceasta nu este o veste tocmai bună pentru companii în anumite cazuri, de exemplu, poate duce la numeroase raportări pe orice subiect, toate acestea trebuind să fie înregistrate și investigate.
  
• Denunțătorii au dreptul de a face publice informații privind încălcări ale legii numai după trei luni și numai dacă au raportat în prealabil situația la nivel intern. Astfel de condiții prealabile care condiționează un raport par destul de nepractice.
  
• Rapoartele denunțătorilor trebuie să fie distruse după doi ani.
  
• Companiile cu mai puțin de 50 de angajați din sectoarele energiei, piețelor de capital, fondurilor de investiții, asigurărilor, pensiilor private etc. sunt scutite de la stabilirea sau menținerea unor canale interne de raportare și a unor proceduri de raportare internă și de acțiune ulterioară. Acest prag destul de ridicat pentru scutiri pare a fi o dovadă în plus a diluției criticate în reacțiile recente.
  
• Amenda aplicabilă relevantă a fost redusă cu două treimi (de la 30 000 RON la 10 000 RON) pentru măsurile de represalii luate împotriva denunțătorului individual, dacă se constată că măsurile de represalii au fost luate împotriva persoanei în cauză de cel puțin două ori pentru același raport. Și acest lucru poate fi văzut ca un alt element de diminuare a protecției pentru denunțători.
  
• Registrul care va conține dovezile rapoartelor va fi păstrat în format electronic. Acesta este un pas înainte, deoarece vechea legislație menționa posibilitatea ca acest registru să fie ținut atât în formă scrisă pe suport de hârtie, cât și în format electronic.
  
• Denunțătorul în interes public care face un raport sau o dezvăluire publică de informații privind încălcări ale legii nu încalcă dispozițiile legale sau clauzele contractuale referitoare la dezvăluirea de informații și nu va fi tras la răspundere pentru raportarea sau dezvăluirea publică a unor astfel de informații, cu condiția să fi făcut un raport sau o dezvăluire publică în condițiile legii și să fi avut motive rezonabile să creadă că o astfel de raportare sau dezvăluire era necesară pentru a dezvălui o încălcare a legii.